marți, 23 noiembrie 2010

marți, 9 noiembrie 2010
Moment de cumpana - scrisoare catre pensionarii militari


Dezmăgirea este sentimentul care te poate dărâma într-un moment al luptei, te poate opri sub focul nimicitor al duşmanului, te poate arunca în tabăra celui ce-ţi vrea sufletul.
Apariţia dezamăgirii deschide larg porţile intrării cozii celui care e  mai negru decât noaptea, favorizeaza capitularea.
Acest sentimant îl sesizez la unii camarazi care şi-au pus speranţa în apariţia tumultoasă a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate cu noua sa conotaţie a cadrelor militare în rezervă şi retragere din tot sistemul naţional de securitate.
Se pune întrebarea - de ce SCMD a apărut ca salvatorul viitorului pensionarilor militari. Pentru că Asociaţiile cadrelor militare în rezervă şi retragere, existente la nivelul instituţiile componente ale sistemului de securitate naţională, nu au schiţat nici-un gest de apărare a drepturilor membrilor lor.
SCMD s-a constituit după reguli create pe loc, de factură sindicală, acceptate în primă fază, revăzute, conducerile filialelor au fost realese şi s-a manifestat ca o forţă în creştere care dădea speranţe pensionarilor militari, cadre militare în rezervă şi retragere că drepturile lor nu vor fi afectate, că nu vor fi umiliţi, şi nu vor deveni simpli pensionari civili după o viaţă cazonă, plină de privaţiuni şi lipsită de drepturi civile.
La unele idei de anarhism, cred ca anarhia nu a creat-o vre-un pensionar militar, ci acela care a bulversat ierarhia valorilor umane şi a gradelor militare, adică tocmai cel care ocupă funcţia supremă de conducere a sistemului militar român.
Este adevărat, drepturile pierdute trebuie reciştigate în justiţie, dar pensionarii militari un trebuie să ajungă pradă barourilor de avocaţi. Avocaţii au calculat că la 200 de petenţi  au încasări de circa 30.000 euro, ceea ce înseamnă că unii avocaţi pot ieşi onorabil din criză, putand încasa, de la cei aproximativ 80.000 de pensionari militari, cam 12 milioane de euro. De ce domnilor să se golească buzunarele pensionarilor militari de o aşa sumă de mare. Poate dacă s-ar pune problema ca pe acceşti bani să se cumpere 3 – 4 avioane moderne noi, pensionarii ar fi de acord. Dar sa fie furaţi, chiar şi indirect, de comandantul suprem, cred că nici unul din cei care şi-au lasat sănătatea în misiuni şi poligoane un este de acord.
Ii cred pe cei care se manifestă furioşi împotriva obărşiei civile a domnilor Dogaru şi Pricină, dar atunci când a trebuit să ia atitudine, domnii ofiţeri de carieră unde au fost, de ce nu au avut iniţiativa celor doi militari de conjuctură. Se ştie că în război câştigă cel care are iniţiativa şi realizează surprinderea.
In acelasi timp şi conducătorii fondatori, autoimpuşi trebuie să realizeze că Sindicat înseamnă cu totul altceva decât unitate militară. Dar chiar şi în sistemul militar hotărârile se iau pe baza informaţiilor, analizei situaţiei şi elaborării a mai multor variante de hotărâre de organisme special constituite. Diferenţa ar fi ca la militărie hotărârea o ia comandantul, alegând una din variantele propuse de statul major, iar la sindicat, hotărârea se ia în mod democratic în consensul consiliului director, adică a reprezentanţilor din conducerea centrală şi cea teritorială, cel puţin pentru deciziile strategice. Şi nouă nu trebuie să ne explice cineva ce înseamnă strategic.
Chiar dacă discuţiile apărute sunt introduse de cozi de mătură pentru dezbinarea Sindicatului, principiile democratice sindicale şi de transparenţă, inclusiv în domeniul financiar, trebuie respectate.
Cine nu înţelege aceste principii nu are ce căuta în sindicat.
Forţa Sindicatulului trebuie să stea în ţelul pe care îl are, numarul mare al membrilor, în disciplina tipic militară, voluntariat, consultarea permanentă a şefilor de filiale, informarea membrilor şi luarea deciziilor în timp oportun, intr-o transparenţă nepătată de secretomanie.
Toate acestea pot fi analizate şi hotărâte în Adunarea Generală a Birourilor şefilor de filiale. Pot continua numai dacă se ajunge la un consens general de recunoaştere şi respectare a principiilor mai sus enumerate. Dacă nu, cauza pensionarilor militari este pierdută şi aceştia vor disparea, în România, devenid nişte nefericiţi civili.

7 noiembrie 2010                                         
          Ceraşu – Prahova       
                                 General de Divizie (r) PETRE VASILESCU

luni, 8 noiembrie 2010

ÎN ATENŢIA CADRELOR MILITARE ÎN REZERVĂ  DIN MApN,M.A.I.,S.R.I,S.T.S.          VRANCEA


Am onoarea să vă salut, stimaţi colegi!

Dupa cate am constat, mare parte dintre dvs. nu faceti parte din absolut nicio organizatie care sa va reprezinte drepturile. Este foarte important ca în contextul în care pensiile militare sunt recalculate în mod retroactiv - aşa cum doar în România se putea întâmpla, fiecare dintre noi să aparţinem unei organizaţii sau mai multora care să ne reprezinte interesele în raport cu statul român. Există procese intentate Guvernului României atât de către ANCMRR, dar şi de către SCMD sau chiar de către persoane fizice. Din consultările pe care le am avut cu diverşi colegi, am ajuns la concluzia că există o problemă care ne priveşte pe toţi: rezoluţiile în astfel de procese sunt individuale pt. persoanele fizice sau juridice care au intentat procesele. Prin urmare, nefiind membru al niciunei organizaţii - există posibilitatea ca o rezoluţie într-un astfel de proces să fie aplicată doar membrilor organizaţiei care a intentat procesul şi nu tuturor rezerviştilor. De aceea este important să facem parte dintr-o organizaţie, întrucât există un risc - să ne luptăm singuri cu statul în procese interne sau la CEDO, să obţinem drepturi pe care ceilalţi rezervişti le-au obţinut fără eforturi deosebite, singurul fiind acela că fac parte dintr-o organizaţie.
Pe de altă parte, în privinţa intoxicării apărute cum că pensiile militare nu scad în urma recalculării, poate chiar cresc - poate fi corectă pt. anumite exemple, însă v-aş ruga să nu uitaţi:
- nu avem absolut nicio garanţie, este o simplă declaraţie verbală;
- de la 01.01.2011 - pensiile militare nu se mai actualizează conform Legii 80/1995 şi Legii 164/2001 (ori de câte ori cresc salariile omologilor noştri în activitate) şi suntem ˝agăţaţi˝ de punctul de pensie al persoanelor civile - de parcă noi am fi lucrat doar 8 ore pe zi, de luni până vineri - şi nu am fi fost după cum bine ştiţi cu lunile prin aplicaţii, în serviciul operativ sau alte activităţi. Niciodată această recalculare nu va lua în calcul decât veniturile noastre care au fost fixe indiferent de timpul de lucru, idem contribuţia - niciodată şi munca nenormată - spre deosebire de ceilalţi ˝unitari˝. Orice ˝unitar˝ este plătit la ˝oră˝ - dacă depăşeşte 8 de ore de lucru, are un salariu cf. Codului Muncii (care nu se aplică militarilor) cu minim 75% mai mare pt. fiecare oră suplimentară lucrată, automat o contribuţie la pensie mai mare şi o pensie mai mare. Noi - nu. Şi atunci cum să acceptăm să fim˝unitari˝ dacă nu am beneficiat niciodată de ˝privilegiile˝ celorlalţi ˝unitari˝, ci doar de restricţii speciale de drepturi şi libertăţi (interdicţia de a detine firmă, interdicţia de a avea un al 2-lea job - doar decente, interdicţia de a nu candida la vreo funcţie publică, interdicţia de a nu face parte din partide etc.), restricţii pe care nici un alt ˝unitar˝ nu le are?

Mare parte dintre noi ne cunoaştem. Foarte multe garnizoane din ţară au deja în afară de filiale ANCMRR(cf. Statutului organ. Art. 3. Funcţionează sub înaltul patronaj al preşedintelui României, în calitatea sa de comandant al Forţelor Armate şi sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale, ministrul fiind Preşedinte de onoare. Asa ca atentie marita!) şi filiale SCMD, ultimele conduse de nume rezonante ale Armatei României. Fiecare are procese pe rol, însă cu cauze diferite - de aceea, din punctul meu de vedere, chiar dacă sunteţi membri ai ANCMRR, este extrem de util să vă înscrieţi şi în SCMD - sunteţi reprezentaţi de 2 organizaţii, iar SCMD a dovedit prin întreagă activitate că luptă decis pt. drepturile noastre, nu doar mimează. 

MARIUS MOLDOVAN-colegul nostru de la Filiala Buzau
(modificat si republicat de Lt.cdor (rez.) Stan Dumitru)

marți, 2 noiembrie 2010

luni, 1 noiembrie 2010

AU MAI CAZUT DOI SOIMI

Căpitanul comandor
Laurenţiu-Nicolae Chiriţă,
Locotenentul comandor Sorin Avram,
Un avion MIG s-a prăbuşit lângă comuna Călăraşi (judeţul Cluj), în apropiere de unitatea militară din Câmpia Turzii. În urma impactului cu pământul, pilotul şi copilotul au decedat.
Avionul se pregătea de aterizare. În urma impactului cu solul, avionul a explodat şi s-a făcut scrum, rămăşiţe ale acestuia regăsindu-se pe o porţiune de câteva sute de metri.
În incident au fost implicaţi căpitanul comandor Laurenţiu Chiriţă, pilot cu experienţă, care avea un copil de 7 ani şi Locotenentul comandor Sorin Avram, si el tatal unui copil.
Căpitanul comandor Laurenţiu-Nicolae Chiriţă, în vârstă de 40 de ani, pilot pe avioane supersonice, clasa I, instructor de zbor ziua şi noaptea, în toate condiţiile meteorologice, avea la activ aproape 1.300 ore de zbor, din care 940 pe MiG-21. Acesta este considerat unul dintre cei mai buni piloţi militari români, el pilotând numeroase tipuri de avioane de vânătoare, precum Gripen-ul în Suedia, Eurofighter-ul în Italia. Pregătirea şi-a desăvârşit-o în Statele Unite ale Americii.
De asemenea, Chiriţă a fost unul dintre puţinii piloţi români care a realizat un zbor la nivel supersonic la bordul unei aeronave F16, din ultima generaţie. Cãpitanul comandor a condus misiunea Baltica 2007, de asigurare a spaţiului aerian al Ţărilor Baltice în ceea ce priveşte poliţia aeriană a zonei şi a participat la mai multe misiuni comune cu Air Force One. A absolvit cursurile Universităţii Aeriene USAF, Colegiul de Comanda şi Stat Major in 2006, unde a făcut şi masterul.
Comandorul era căsătorit şi avea un băiat de 7 ani.

Locotenentul comandor Sorin Avram, în vârstă de 40 de ani, pilot pe avioane supersonice, clasa I, instructor de zbor ziua şi noaptea, în toate condiţiile meteorologice, avea la activ aproape 1.000 ore de zbor, din care 830 pe MiG-21. Era căsătorit şi avea un copil.
Cel mai recent accident aviatic al unui MIG 21 Lancer, soldat cu victime, a avut loc în 22 noiembrie 2006, când o aeronavă aparţinând Bazei 71 Aeriană din Câmpia Turzii s-a prăbuşit în localitatea arădeană Beliu.

În 26 august 2004, două avioane de vânătoare Mig 21 Lancer, de la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii, s-au ciocnit în timpul unui exerciţiu aerian de interceptare. Cele două aparate s-au prăbuşit în apropiere de Târgu Mureş, unul în comuna Cristeşti, iar un altul în gospodaria unui sătean din Feldioara. Piloţii militari au reuşit să se catapulteze, dar 3 persoane au fost rănite la sol.

Un alt accident s-a produs pe 25 septembrie 2003, când un avion militar de tip MIG 21 Lancer s-a prăbuşit în satul Clujean Viişoara. Aparatul a fost distrus în totalitate, iar pilotul a murit. Pe 21 februarie 2002, un avion de luptă MIG 21 Lancer, aparţinând Bazei Aeriene 86 Feteşti, s-a prăbuşit într-un lac piscicol din apropierea municipiului Călăraşi. Pilotul aflat la manşa aparatului şi-a pierdut viaţa.


Condoleante familiilor indoliate! Dumnezeu si cerul sa va odihneasca in pace soimilor!