marți, 24 iunie 2014

RETORICA DISCURSULUI PROLETAR (PERDEAUA DE PROTECŢIE)



1. Introducere în retorica discursului  portocaliu
 
 Evenimentele controversate şi stupide, cu mare încărcătură emoţională, ale anului 1989, au fost simple repetiţii menite să obişnuiască lumea cu o succesiune de experienţe arbitrare dictate de interese oculte , patimi umane  şi scenarii încărcate cu iluzii, servite prin telecomandă, poporului român. Criza economică actuală (prin care ne-a trecut cu bine viteazul preşedinte), trăită din greu, de fiecare român,  m-a determinat să meditez asupra unor nemulţumiri permanente ale fiinţei omeneşti, aflată în două ipostaze extreme, proletarul (plebeul) sărac şi sceptic şi vârful mândru al piramidei sociale - împăratul şi clica sa. „Revoluţia” din 1989 a schimbat filosofia relaţiei dintre cei doi în sensul că, atât plebeul cât şi impăratul (înconjurat de clica sa) sunt constructorii unei armonii sociale. Impăratul (cezarul),  posedat de dorinţa de mărire, pozează  într-un înţelept plin de amărăciune şi transmite, cu neruşinare, că actuala criză induce o stare de nefericire comună, atât pentru sărac cât şi pentru bogat. În retorica sa perfidă, îndeamnă pe săracii săi confraţi la calm şi armonie  prefigurând o societate a viitorului, în care, plăcerile şi necazurile vieţii să fie egal împărţite. Dând impresia unei suferinţe laolaltă, generată de cadrul nemulţumitor al crizei, împăratul şi clica sa au reuşit să înlocuiască furia umilinţei cu visele sociale utopice, oratoria sindicală contestatară cu pesimismul contemplativ, zbaterea omenească pentru dreptate cu clevetirile inutile şi răutăcioase. Această bogată clasă parazitară creată, în forţă, de lumea politică  în cei 24 de ani, prin tăcerea, inactivitatea şi complicitatea instituţiilor statului de drept, începe acum să dea în clocot. Motorul întregii existenţe postdecembriste (furăciunea, mita, traficul de influenţă, clientelismul, corupţia etc) dă tot mai multe rateuri odată cu revigorarea justiţiei. În curând, împăratul va fi alungat de popor şi odată cu clica sa vor fi sfărâmate şi o parte din tarele lumii nedrepte, construite în cei 10 ani de domnie. Personal, nu cred că m-am născut predestinat, către o anumită condiţie socială. Şi totuşi, vremea guvernării boc, sub actuala împărăţie, m-a aruncat în poziţia ingrată de „servitor” al unei clici dominate de ciudate exemplare umane aflate sub umbrela unei culori politice antinaţionale, portocalii. Timp de aproape doi ani, pensia de serviciu după 38 de ani de activitate în slujba ţării, mi-a fost trecută în ilegalitate, prin suspendare. Această umilinţă a fost amplificată de instanţele din Braşov, Bucureşti, Luxemburg şi CEDO, care au consfinţit ilegalităţile săvârşite de guvernul portocaliu împotriva propriilor cetăţeni. Teoria dreptului câştigat a devenit o  mare afacere. Profitabilă pentru cei care fac legile şi le aplică şi  o nerozie pentru cei vătămaţi. Pe fondul obsesiv al nemulţumirilor şi umilinţei omeneşti, această guvernare a  creat o gravă confuzie socială aburind frontierele dintre  săraci şi bogaţi, răi şi buni, învinşi şi învingători. Meditaţia prostească a lui boc asupra dreptăţii sociale cât şi esenţa proletară a retoricii sale au mobilizat o serie de indivizi, formaţi în butoiul cu borhot al ideologiei comuniste, pentru susţinerea tezelor sale cu privire la „nesimţiţii” de pensionari cu „puşca şi cureaua lată”. Adevaraţii plebei, în loc să sesizeze esenţa mesajului boccian (lumea-i împărţită în proşti şi profitori) au pornit o cruciadă împotriva militarilor de profesie, identificaţi cu degetul mârşav portocaliu ca oameni „graşi" ce stau în cârca "slăbănogului" (bogătaşii - posesorii afacerilor ilicite). Deşi epoca lui boc a apus demult, mesajul său dăunător şi laş  este întreţinut şi în prezent de unii lucrători din presă, paraleli cu  deontologia profesională, ce atestă definitiv adevărul că „lumea este guvernată de un principiu rău”. 
 
 2. Perdeaua de protecţie
 
Am căutat un echilibru al lumii interioare, identificând soluţii şi resurse suplimentare, în interiorul SCMD. Acest demers l-am consumat în anii 2010 şi 2011. În perioada respectivă , defineam SCMD, din perspectiva unei caste ordonate, nedivizate, creştină şi devotată necondiţionat, interesului naţional. Cei doi ani mi-au fost suficienţi să constat că teoriile lui Marcuse  cu privire la „omul emancipat de sub orice norme morale restrictive ce poate intra în drepturi, prin patimile sale” sunt aplicabile în orice tip de societate. În loc să se facă front comun împotriva  regimului politic portocaliu, imatur şi represiv, ce nu avea legătură nici cu morala, nici cu ţara, în spatele cortinei SCMD, au început construcţiile unor soluţii diverse, răutăcioase şi tendenţioase ce au produs pulverizarea încrederii în cauza sindicală şi liderii acesteia. Împotriva atacului portocaliu la „pensiile nesimţite” am ales o alternativă utopică, ilegitimă şi fără identitate pronunţând mediatic adevărul nostru prin sute de voci divergente. Încă de atunci, am sesizat riscul inevitabil al maleabilităţii şi obedienţei produs de discriminarea finaciară precum şi al instituirii unui climat sindical bazat pe norme relative şi superficiale. Din când în când, am încercat să arunc asupra liderilor câte o perdea de protecţie împotriva alterărilor dramatice ale limbajului şi subiectivismului absolut. De asemenea, am respins ideea că nişte oameni atât de instruiţi şi educaţi vor abandona atât de uşor şi repede cauza sindicală şi vor îmbrăţişa ignoranţa şi nepăsarea, ca stare de confort personal. Probabil, cât de curând, în afara organizării sindicale sau partinice, vom alege alternativele  de viitor aşa cum alegem canalele tv cu telecomanda. Patimile noastre vor alege pentru noi, evenimentele se vor  succede cu repeziciune  în timp ce vom rămâne cu mâna întinsă, lipsiţi de şansa de a ne adapta la context. Dispersarea noastră în „bisericuţe clevetitoare”  a fost generată de lipsa de siceritate şi împotmolirea  în propriile limite. Nu este vinovat nimeni, în afara noastră. SCMD a funcţionat atâta timp cât preşedintele Dogaru  şi membri Comitetului  Director au  gestionat împreună, binele şi răul sindical.  Unii dintre noi am încercat să separăm  binele de rău. Binele a devenit apanajul celor care clevetesc iar răul a fost plasat în responsabilitatea lui Dogaru, cel care, în mod constant şi ferm, a luat public apărarea sindicaliştilor.  Cel care, a încercat şi încearcă şi în prezent să lege filialele prin firele nevăzute ale responsabilităţii sindicale şi să le facă capabile să vibreze împreună. Nu este o noutate adevărul  care circulă, mai mult declarativ, că „orice om de valoare din România”  a suferit şi suferă o copleşitoare înfrângere primitivă din partea unei societăţi, vulnerabilă şi nefericită. Dogaru rămâne un om de valoare iar  textul de mai sus este o expresie atitudinală în conformitate cu cerinţele deontologice  ale sintagmei ” Military-to military   „ raportat la propria-mi conştiinţă. 
 
3. Bunicul şi nepotul
 
 „A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură. Şi văzând până unde ajunsese bătrânul cu nevolnicia, fiul şi noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai aşezară să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colţ, lângă vatră.  Şi din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, şi nici măcar atât cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, şi ochii lui lăcrimau de amărăciune. Într-o zi, strachina de lut îi scăpă din mâinile cuprinse de tremur; căzu pe jos şi se făcu cioburi. Când văzu asta, nora apucă să-l certe de zor, dar bătrânul se închisese în amărăciunea lui şi nu scotea o vorbă. Din când în când, numai, scăpa câte-un oftat adânc.  "Asta e prea de tot!" îşi spuseră în sinea lor bărbatul şi nevasta. Şi-i cumpărară din târg o strachină de lemn, pe câteva părăluţe. Bietul bătrân trebui să mănânce de aici înainte doar din strachina de lemn. Şi iată că odată, înspre seară, cum şedeau cu toţii în odaie, nepoţelul, să tot fi avut gâgâlicea de copil vreo patru anişori, începu a-şi face de joacă cu nişte scândurele.
   - Ce faci tu acolo? îl întrebă taică-său.
-         Fac şi eu o covăţică, îi răspunse copilaşul, din care să mănânce tata şi mama, când n-or mai fi în putere, ca bunicul!
Amândoi cătară mult timp unul la altul şi de amar şi de rusine îi podidi plânsul. Îl poftiră de îndată pe bătrân să se aşeze la masa lor şi, din ziua aceea, mâncară iarăşi cu toţii împreună. Şi din când în când se mai întâmpla ca bătrânul să verse din mancare, acum însă nu-l mai lua nimeni la rost…( „Bunicul şi nepotul”- de Fraţii Grimm)
 
 In loc de epilog
 
 
În loc să ne încărcăm mintea şi să ne risipim energia în cele mai mincinoase şi primitive ştiri vă supun atenţiei o meditaţie anticriză. Iată speţa:
Săptămâna trecută am urmărit, pe rând, în două emisiuni distincte, prestaţiile a doi jurnalişti din generaţii diferite în prezenţa unui moderator şi a distinsului preşedinte dr. Dogaru Mircea. În prima emisiune, tema aflată în discuţie era axată pe nedreptăţile produse de regimul portocaliu, piloţilor civili. Preşedintele Dogaru în timp ce exprima un punct de vedere cu privire la riscul deosebit la care este expus un pilot, a fost întrerupt de jurnalistul Tudor Octavian  în dorinţa domniei sale de "a pune lucrurile la punct". „Specialist” în teoria probabilităţilor, distinsul jurnalist a dorit să convingă telespectatorii că, „pe primul plan  se situează accidentele auto, pe locul 2......?” norocul domniei sale a fost că moderatorul a trecut la alt subiect. Departe de mine gândul că, jurnalistul are un sentiment de patimă  la adresa piloţilor de pe vremea  când a fost exmatriculat din scoala de aviaţie (doar a trecut o jumătate de secol de atunci). Totuşi, îi sunt dator cu un răspuns.  Atunci când se realizează profilul de risc al unei profesii nu se face confuzie cu profilul de risc al unei activităţi umane generale.  Pe Terra  a fost demult înmatriculată maşina cu nr. un miliard iar în România în jur de şase milioane. In timp ce profesiograma unui şofer obişnuit cuprinde elemente perturbatorii de ordin fizic , psihic şi mental, la un pilot sunt aproape excluse asemenea hibe. Permisele de conducere în ţărişoara noastră sunt marfă, brevetele de pilot sunt rezultatele unor sacrificii umane. Vehiculele care circulă în România sunt verificate tehnic şi uneori formal odată la doi ani, un avion este verificat prin control funcţional zilnic sau de mai multe ori pe zi. Un pilot profesionist nu se poate compara cu un dement cu patru clase. Se poate face şi un exerciţiu de distribuţie a probabilităţilor  riscurilor de accidentare. Dacă sunteţi curios domnule Tudor Octavian vă stau la dispoziţie. Să vedeţi în ce eroare sunteţi atunci când debitaţi axiome deplasate pe sticlă. Iar cetăţenii neinformaţi, vă cred. Din această cauză piloţii au devenit „paria” clanului portocaliu. Din aceată cauză pensia „fostului chiabur Iovan” a devenit o glumă proastă de 1900 lei, a guvernului portocaliu, boc. Şi totuşi, cetăţenii menţin obiceiul, ca la coborârea din ceruri, simţind trenul de aterizare pe pistă, să aplaude cu sufletul, efortul celui care le-a purtat destinele. Dementul de la volan ce produce accidente nu are nimic în comun cu profesia de pilot. Sunt lumi paralele.
Cea de-a doua emisiune vizează un deontolog jurnalist al echităţii sociale pe numele său Marius Niţu.  În emisiunea cu pricina  „se povestea” despre „raţionalitatea egalizării vârstei de pensionare” barbaţi şi femei. Iată ce spunea distinsul jurnalist ”ne raportăm la  sistemul de pensii occidental. Poţi să stai la pensie  o treime din viaţa de adult.... Occidentul se raportează la un criteriu simplu, britanicii chiar l-au spus :o treime din viaţa de adult , atât!”  Să fie invidios domnul respectiv pe partenerele noastre de viaţă pe care dumnezeu le-a înobilat cu misiunea de generare, multiplicare şi protejare a vieţii?  Să confunde oare atât de grav traseele , viaţa, obligaţiile şi destinul vieţii intre femeie şi bărbat? Să fie de vină speranţa de viaţă a femeii mai avantajoasă decât a bărbatului? Sau poate le pedepsim că avem cea mai slabă natalitate din UE? Este adevărat  că în filmul american menţionat, personajul  exclama nedumerit „nu ies cifrele!” Aşa este domnule Niţu, egalizăm vârstele de pensionare între femei şi bărbaţi, că nu ies cifrele (necesare pentru asigurarea pensiei oamenilor din vârsta a treia). Vă sugerez un calcul simplu: adunaţi la buget vreo treizeci de miliarde de euro din evaziunea anuală, vreo 15 miliarde (cel puţin) furăciunile din cei 24 de ani şi alcătuiţi o anvelopă financiară de rezervă (specialitatea boc, Ialomiţianu) cu care să acoperiţi deficitul de cifre care nu ies. Pe durata consumării acestei rezerve (aproximativ 6 ani) militaţi pentru exploatarea, în interes naţional, a resurselor interne, crearea de locuri de muncă, stoparea jafului naţional, eradicarea corupţiei, promovarea valorilor, dezvoltarea empatiei sociale a generaţiei dumneavoastră faţă de pensionari  şi o să constataţi cu surprindere că în 6 ani PIB -ul României se dublează. Acesta poate genera un buget suficient de generos încât problema pensionarilor să nu mai fie un calvar pentru generaţia dumneavoastră. Altfel, vă aşteaptă un final de poveste asemănător cu exemplul din „începutul epilogului”. Lăsaţi problematica pensiilor în responsabilitatea CELOR CE MUNCESC!
 
 
Prof.univ.dr. gl.mr.r.  Petrişor Mandu

sâmbătă, 21 iunie 2014

APEL LA UNITATE

            IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR S.C.M.D.  

Intrucat unii membri de sindicat au ramas cu semne de intrebare referitoare la dezbaterile din ultimul CD, reprosand vicepresedintilor responabili de zone ca nu le-au transmis punctele de vedere, facem urmatoarele precizari:

·        toti vicepresedintii au transmis fidel propunerile venite de la filiale, care au fost discutate, cu atat mai mult cu cat acestea nu converg, fapt firesc dat fiind specificul problemelor in fiecare zona si nivelul de informare;

·        in pagina 2 a rezolutiei CNR 2013, puteti constata ca au fost aprobate prin vot “Raportul privind bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 si executia bugetara pana la 22.11.2013” dar si “Proiectul de buget pe 2014”. A fost deci o scapare a membrilor CD ca au propus elaborarea a ceva déjà aprobat de CNR. Vom discuta cu siguranta modul in care datele reale privind plata cotizatiilor confirma sau nu proiectul de buget;

·        in mod expres la solicitarea filialelor din Zona 6 - domnul col. (r) Cotoi Anton a facut un apel la pastrarea unitatii sindicatului si renuntarea la orgoliile care ar periclita existenta SCMD. Aceasta este obligatie statutara pe care si-au asumat-o toti aderentii la SCMD, trebuie inteleasa ca obligatie si nu supusa la vot. In acest context s-a admis punctul de vedere al vicepresedintelui pe Zona 7 – domnul col.(r) Tudosie Stefan, ca statutar, membrii SCMD pot sa se abtina de la a da curs unor solicitari ale CD sau CNR daca nu le inteleg sau personal nu sunt de acord, dar nu pot actiona impotriva, expunandu-se sanctiunii excluderii din sindicat. Tot in acest context si-au anuntat intentia retragerii din functii, vicepresedintii zonelor 1 si 2. Contrapropunerea presedintelui SCMD a fost ca domniile lor sa ramana in functie pana la capat, la CNR, data fiind complexitatea problemelor carora SCMD trebuie sa le faca fata pana la alegerile prezidentiale, tinand cont de obiectivele propuse. Am mai constatat ca de ani de zile preocuparea unora, pe care ii consider infiltrati ai puterii, este nu de a lupta pentru obiectivele SCMD ci pentru schimbarea pe orice cale a conducerii acestuia considerate de Putere periculoasa. Situatia este cu atat mai grava acum cand Cotrocenii vizeaza printr-un proiect organizarea rezervei pe “unitati militare” in scopul transformarii ei intr-o “mare muta” fluturand pe la nasul unora ridicule promisiuni de functii, grade si bani;

·        cele de mai sus au constituit o parte a motivatiei presedintelui si a unora dintre vicepresedinti de a raspunde propunerii facute de domnul col. (r) Cotoi Anton, ca CNR 2014 sa se tina inaintea alegerilor prezidentiale. Este contraperformant sa schimbi regulile in timpul derularii jocului si sa faci un CNR de bilant de 5 ani inainte sa ai rezultatel finale. Sansa sa atingem restul obiectivelor este sa actionam in deplina unitate prin presiuni asupra factorului politic pentru a-l obliga sa accepte indeplinirea revendicarilor noastre inainte de alegeri;

·        potrivit procedurii CD, chestiunile ramase in suspensie sau care nu au apucat sa fie dezbatute se reiau ca puncte pe ordinea de zi in sedinta urmatoare;

·        pentru modul in care am actionat la europarlamentare nu s-au facut critici si nu s-au adus invinuiri nimanui, s-a constatat doar ca strategia adoptata la CNR a vazut mai mult decat limpede bulversarea clasei politice in 2014, atentionarea ca SCMD trebuie sa actioneze unitar fara a intra in jocul politic, raportandu-se doar la el prin prisma propriilor obiective, ramanand in continuare valabila. In acest sens s-a facut apel la domnii vicepresedinti sa prezinte invatamintele extrase pe zone din acea experienta pentru a invata din greseli si a putea actiona mai eficient la prezidentiale.
 
Intrutotul de acord cu apelurile la unitate si renuntare la orgolii venite din teritoriu, imi exprim dorinta ca acestea sa fie insusite de fiecare membru de sindicat. Reamintesc tuturor membrilor ca, la fiecare CNR, s-a dat girul prin vot activitatilor in toate domeniile, in fiecare an, deci toate zvonurile si acuzele de culise sunt nu numai neadevarate ci si contraproductive. Deasemenea s-a facut bilantul activitatii de peste an si, in functie de ceea ce s-a obtinut, s-au stabilit obiectivele prioritare pe anul urmator.

Multumind tuturor membrilor CD, tuturor presedintilor si B.O. de filiale, tuturor membrilor SCMD care se implica in activitatea acestuia, va reafirm ca hotararea celor care au infiintat SCMD ca organism de actiune pentru apararea drepturilor categoriei socio-profesionale a militarilor si politistilor, dar si (pentru ca suntem militari pana la moarte), drepturile la existenta statala, unitara, libera si democratica ale natiunii romane, a ramas intact. Ca initiator al acestui proiect (intrucat au fost zvonuri exprimate in scris, mediatic, cum ca as fi fost “infiltrat” pentru distrugere in ceva initiat si construit de mine cu ajutorul dvs.) sunt ferm hotarat sa-l apar pana la capat, cu orice risc si impotriva oricui, indiferent ca se numeste Basescu, Putin, Obama sau Papa de la Roma.

In situatia in care dvs. ca membri de sindicat aveti observatii, propuneri sau nevoie de un supliment de informatii pe linia intaririi unitatii de actiune a sindicatului va rog sa va adresati direct, catre B. O. Central si presedinte pentru  a le putea dezbate ulterior in CD, pe adresa de email: sindicatulmilitarilor@gmail.com

 
Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) Mircea DOGARU

marți, 10 iunie 2014

Incheierea de sedinta din 05.06.14 in procesul cu ANCMRR si ACMDR

Nr. unic (nr. format vechi) :
6677/299/2014
Data inregistrarii
17.02.2014
Data ultimei modificari:
06.06.2014
Sectie:
.
Materie:
Civil
Obiect:
anulare act
Stadiu procesual:
Fond


Nume
Calitate parte
ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A CADRELOR MILITARE ÎN REZERVĂ ŞI ÎN RETRAGERE ALEXANDRU IOAN CUZA
Intervenient
SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE - S.C.M.D..
Pârât
ASOCIATIA CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE DIN ROMANIIA
Reclamant





Ora estimata: 8:30
Complet: Complet amanari de pronuntare pt. jud. FOCSA R.
Tip solutie: Anulează cererea
Solutia pe scurt: Admite excepţia netimbrării cererii principale, excepţie invocată de parat. Anulează cererea principală, ca netimbrată. Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de intervenţie. Anuleaza cererea de interventie pentru lipsa dovezii calitaţii de reprezentant. Obliga reclamanta si intervenienta la plata sumei de 2480 lei catre parata, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocat. Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05.06.2014.
 
Document: Hotarâre  9971/2014  05.06.2014
p. SEFUL DEPARTAMENTULUI JURIDIC
Col (r) V. Mihai, consilier

duminică, 1 iunie 2014

Conferinta aniversara privind drepturile omului

       In organizarea Asociatiei Procurorilor din Romania, Fundatiei Romane de Democratie prin Drept si a Camerei Deputatilor (prin Comisia juridica, de disciplina si imunitati si Comisia pentru munca si protectie sociala) in ziua de 29.05.2014, la Palatul Parlamentului, a avut loc Conferinta aniversara cu ocazia implinirii a 20 ani de la ratificarea de catre Romania a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
       Conferinta si-a propus sa puna in evidenta rolul Conventiei Europene a Drepturilor Omului in buna functionare a justitiei si consolidarea statului de drept, contributia clasei politice romanesti la constituirea unei Romanii stabile si democratice intr-o Europa unita.
        Activitatea s-a bucurat de o participare efectiv selecta, formata din politicieni (domnii Ion Iliescu, Ioan Chelaru, Florin Iordache, Bogdan Ciuca, Adrian Severin), respectiv din recunoscuti si apreciati specialisti ai dreptului apartinand mediului universitar (precum domnii profesori Corneliu Barsan, Ioan Muraru, Mihail Niemesch)  sau unor institutii de profil (spre pilda dna Gabriela Baltag - presedintele Asociatiei Magistratilor din Romania sau dl Gheorghe Muscalu –vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii). La invitatia organizatorilor, SCMD a fost reprezentat de catre dl. presedinte Mircea Dogaru, seful Departamentului juridic - dna Caloian Monica si subsemnatul.
         Asa cum era si de asteptat, conferinta si-a respectat statutul de activitate stiintifica serioasa,  ridicandu-se - prin continutul prezentarilor facute - la un foarte bun nivel teoretic. Nu imi propun aici sa evoc constinutul stiintific al conferintei, ci mai degraba sa-mi exprim gandurile si sentimentele ce m-au cuprins pe durata conferintei, in timp ce ascultam expunerile interesante ale unor participanti, in continutul carora se facea referire la diferite articole ale Conventiei. Cu acest prilej, mi-am reamintit ca noi militarii, spre deosebire de ceilalti membrii ai societatii, am renuntat de buna voie si nesiliti de nimeni, in momentul in care am optat pentru cariera militara, la exercitarea unor drepturi fundamentale (libertatea de intrunire si asociere, drepturile referitoare la alegerea in organele puterii de stat-centrala sau locala,  libera circulatie, munca fortata etc.) asumandu-mi o serie lunga de privatiuni, dar  sperand ca institutia in care am intrat isi va onora pe deplin contractul pe care l-am incheiat.
       Unul dintre primii vorbitori la conferinta a invocat art. 6 al Conventiei (Dreptul la un proces echitabil). N-am putut sa nu ma gandesc la cat de “echitabile” sunt procesele noastre cand casele de pensii sectoriale au emis in continuu, la foc cu foc, in anii 2012-2013, decizii de recalculare si apoi de revizuire (cu incalcarea disp. art. 1 din OUG nr. 1/2010, care prevede imperativ ca “pensile … se revizuiesc, din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31 dec 2011”), obligandu-ne sa ne judecam pe documente deja revocate de alte noi, cand veridicitatea documentelor produse ce centrele militare nu poate fi confirmata, cand instantele de judecata nu obliga ministrele de resort sa aduca in instanta documentele reale privind veniturile realizate etc., etc.
          A urmat evocarea art. nr. 14 (Interzicerea discriminarii). Un adevarat fior m-a strapuns, amintindu-mi cat de discriminati suntem  noi militarii fata de toti ceilalti cetateni ai tarii carora li s-a recunoscut principiul drepturilor castigate, principiu consacrat in legislatia interna de-a lungul timpului, desi nu este statuat “expresis verbis” in vreun act normativ (spre exemplu, in domeniul pensiilor, Legea nr. 19/2000, art. 180, alin (7), reglementa cuantumul cel mai favorabil al pensiei, conform acestui principiu, care a fost preluat si de Legea nr. 263/2010, art. 169, pct. 5). Asadar, acest principiu a fost recunoscut tuturor pensionarilor - mai putin militarilor! Cum ramane cu interzicerea discriminarii?
              A urmat protectia proprietatii (art. nr. 1/Protocolul aditional nr. 1 la Conventie). Automat mi-am amintit de dreptul de proprietate asupra gradului militar dobandit legal (nu dupa “moda Turcescu”), cu multa truda, dupa zeci de ani de cariera militara. Gradul militar are expresie financiara in solda de grad conform prevederilor art. 7 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, legea cadru privind salarizarea personalului bugetar: “  (1) Pentru gradul militar pe care îl deţine, ca drept al titularului şi recunoaştere în plan social, personalul militar, respectiv poliţistul şi funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, beneficiază de soldă de grad, respectiv de salariul gradului profesional deţinut.” Legea nu distinge intre militarii activi si militarii in rezerva, iar un principiu de drept statueaza ca acolo unde legea nu distinge, nimeni nu poate face acest lucru. Cert este insa ca noi nu mai beneficiem de acest drept!
             Cum era si firesc s-au facut si conexiunile de rigoare intre Conventie si legislatia interna, incepand cu legea fundamentala - Constitutia Romaniei - si sfarsind cu alte acte normative. In acest context s-au amintit o serie de alte probleme acute pentru noi, cum ar fi: punerea in aplicare a hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile (tuturor colegilor nostri care au decizii favorabile pe recalcularea pensiilor li s-a refuzat de catre casele de pensii sectoriale punerea in aplicare a acestor hotarari judecatoresti!) sau respectarea demnitatii si onoarei persoanei fizice (cat respect ni se mai acorda noua cand drepturile de pensie au fost ciuntite abuziv prin aplicarea gresita a unor principii de drept (precum neretroactivitatea, sau principiul sperantei legitime) sau de calcul al pensiei (contributivitatea, lipsa documentelor relevante etc.?).
            Mesajul SCMD la Conferinta a fost prezentat succint de dl presedinte M. Dogaru, care a facut initial o incursiune privind drepturile omului in istoria romanilor, urmata de o informare privind situatia militarilor in rezerva si retragere, din perspectiva drepturilor omului.
        Pe timpul Conferintei, dl deputat B. Ciuca a reiterat un mai vechi principiu, subliniind faptul ca „Drepturile omului reprezinta un dat, nu un hatar acordat de stat” Eu ma tot intreb, oare in cate initiative legislative a aplicat dl deputat acest lucru? Am mai auzit si alte truisme, de genul „Nu exista democratie in afara respectarii drepturilor omului” sau „Justitia este garantul respectarii acestor drepturi”. Marturisesc sincer ca nu am mai fost capabil sa fac alte comparatii, deoarece am inteles dureros inca o data ca UNA-I IN TEORIE SI ALTA-I IN PRACTICA!


Col (r) V. Mihai, Departamentul Juridic