marți, 24 iunie 2014
1. Introducere în retorica discursului portocaliu
Evenimentele controversate şi stupide, cu mare
încărcătură emoţională, ale anului 1989, au fost simple repetiţii menite să
obişnuiască lumea cu o succesiune de experienţe arbitrare dictate de interese
oculte , patimi umane şi scenarii
încărcate cu iluzii, servite prin telecomandă, poporului român. Criza economică
actuală (prin care ne-a trecut cu bine viteazul preşedinte), trăită din greu,
de fiecare român, m-a determinat să
meditez asupra unor nemulţumiri permanente ale fiinţei omeneşti, aflată în două
ipostaze extreme, proletarul (plebeul) sărac şi sceptic şi vârful mândru al
piramidei sociale - împăratul şi clica sa. „Revoluţia” din 1989 a schimbat
filosofia relaţiei dintre cei doi în sensul că, atât plebeul cât şi impăratul
(înconjurat de clica sa) sunt constructorii unei armonii sociale. Impăratul
(cezarul), posedat de dorinţa de mărire,
pozează într-un înţelept plin de
amărăciune şi transmite, cu neruşinare, că actuala criză induce o stare de
nefericire comună, atât pentru sărac cât şi pentru bogat. În retorica sa
perfidă, îndeamnă pe săracii săi confraţi la calm şi armonie prefigurând o societate a viitorului, în
care, plăcerile şi necazurile vieţii să fie egal împărţite. Dând impresia unei
suferinţe laolaltă, generată de cadrul nemulţumitor al crizei, împăratul şi
clica sa au reuşit să înlocuiască furia umilinţei cu visele sociale utopice,
oratoria sindicală contestatară cu pesimismul contemplativ, zbaterea omenească
pentru dreptate cu clevetirile inutile şi răutăcioase. Această bogată clasă
parazitară creată, în forţă, de lumea politică
în cei 24 de ani, prin tăcerea, inactivitatea şi complicitatea
instituţiilor statului de drept, începe acum să dea în clocot. Motorul întregii
existenţe postdecembriste (furăciunea, mita, traficul de influenţă,
clientelismul, corupţia etc) dă tot mai multe rateuri odată cu revigorarea
justiţiei. În curând, împăratul va fi alungat de popor şi odată cu clica sa vor
fi sfărâmate şi o parte din tarele lumii nedrepte, construite în cei 10 ani de
domnie. Personal, nu cred că m-am născut predestinat, către o anumită condiţie
socială. Şi totuşi, vremea guvernării boc, sub actuala împărăţie, m-a aruncat
în poziţia ingrată de „servitor” al unei clici dominate de ciudate exemplare
umane aflate sub umbrela unei culori politice antinaţionale, portocalii. Timp
de aproape doi ani, pensia de serviciu după 38 de ani de activitate în slujba
ţării, mi-a fost trecută în ilegalitate, prin suspendare. Această umilinţă a
fost amplificată de instanţele din Braşov, Bucureşti, Luxemburg şi CEDO, care
au consfinţit ilegalităţile săvârşite de guvernul portocaliu împotriva
propriilor cetăţeni. Teoria dreptului câştigat a devenit o mare afacere. Profitabilă pentru cei care fac
legile şi le aplică şi o nerozie pentru
cei vătămaţi. Pe fondul obsesiv al nemulţumirilor şi umilinţei omeneşti, această
guvernare a creat o gravă confuzie
socială aburind frontierele dintre
săraci şi bogaţi, răi şi buni, învinşi şi învingători. Meditaţia
prostească a lui boc asupra dreptăţii sociale cât şi esenţa proletară a
retoricii sale au mobilizat o serie de indivizi, formaţi în butoiul cu borhot
al ideologiei comuniste, pentru susţinerea tezelor sale cu privire la
„nesimţiţii” de pensionari cu „puşca şi cureaua lată”. Adevaraţii plebei, în
loc să sesizeze esenţa mesajului boccian (lumea-i împărţită în proşti şi
profitori) au pornit o cruciadă împotriva militarilor de profesie, identificaţi
cu degetul mârşav portocaliu ca oameni „graşi" ce stau în cârca "slăbănogului"
(bogătaşii - posesorii afacerilor ilicite). Deşi epoca lui boc a apus demult, mesajul său
dăunător şi laş este întreţinut şi în
prezent de unii lucrători din presă, paraleli cu deontologia profesională, ce atestă definitiv adevărul
că „lumea este guvernată de un principiu rău”.
2. Perdeaua de protecţie
Am
căutat un echilibru al lumii interioare, identificând soluţii şi resurse
suplimentare, în interiorul SCMD. Acest demers l-am consumat în anii 2010 şi
2011. În perioada respectivă , defineam SCMD, din perspectiva unei caste
ordonate, nedivizate, creştină şi devotată necondiţionat, interesului naţional.
Cei doi ani mi-au fost suficienţi să constat că teoriile lui Marcuse cu privire la „omul emancipat de sub orice norme morale restrictive ce poate intra în
drepturi, prin patimile sale” sunt aplicabile în orice tip de societate. În
loc să se facă front comun împotriva regimului politic portocaliu, imatur şi
represiv, ce nu avea legătură nici cu morala, nici cu ţara, în spatele cortinei
SCMD, au început construcţiile unor soluţii diverse, răutăcioase şi
tendenţioase ce au produs pulverizarea încrederii în cauza sindicală şi liderii
acesteia. Împotriva atacului portocaliu la
„pensiile nesimţite” am ales o alternativă utopică, ilegitimă şi fără
identitate pronunţând mediatic adevărul nostru prin sute de voci divergente. Încă de atunci, am
sesizat riscul inevitabil al maleabilităţii şi obedienţei produs de
discriminarea finaciară precum şi al instituirii unui climat sindical bazat pe norme
relative şi superficiale. Din când în când, am încercat să arunc asupra
liderilor câte o perdea de protecţie împotriva alterărilor dramatice ale
limbajului şi subiectivismului absolut. De asemenea, am respins ideea că nişte
oameni atât de instruiţi şi educaţi vor abandona atât de uşor şi repede cauza
sindicală şi vor îmbrăţişa ignoranţa şi nepăsarea, ca stare de confort
personal. Probabil, cât de curând, în afara organizării sindicale sau
partinice, vom alege alternativele de
viitor aşa cum alegem canalele tv cu telecomanda. Patimile noastre vor alege
pentru noi, evenimentele se vor succede
cu repeziciune în timp ce vom rămâne cu
mâna întinsă, lipsiţi de şansa de a ne adapta la context. Dispersarea noastră
în „bisericuţe clevetitoare” a fost
generată de lipsa de siceritate şi împotmolirea
în propriile limite. Nu este vinovat nimeni, în afara noastră. SCMD a
funcţionat atâta timp cât preşedintele Dogaru
şi membri Comitetului Director
au gestionat împreună, binele şi răul
sindical. Unii dintre noi am încercat să
separăm binele de rău. Binele a devenit
apanajul celor care clevetesc iar răul a fost plasat în responsabilitatea lui
Dogaru, cel care, în mod constant şi ferm, a luat public apărarea
sindicaliştilor. Cel care, a încercat şi
încearcă şi în prezent să lege filialele prin firele nevăzute ale
responsabilităţii sindicale şi să le facă capabile să vibreze împreună. Nu este
o noutate adevărul care circulă, mai
mult declarativ, că „orice om de valoare din România” a suferit şi suferă o copleşitoare înfrângere
primitivă din partea unei societăţi, vulnerabilă şi nefericită. Dogaru rămâne un
om de valoare iar textul de mai sus este
o expresie atitudinală în conformitate cu cerinţele deontologice ale sintagmei ” Military-to military „ raportat la propria-mi conştiinţă.
3. Bunicul şi nepotul
„A fost odată un bătrân
împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi
slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să
mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar
uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură. Şi văzând până unde ajunsese
bătrânul cu nevolnicia, fiul şi noră-sa se umplură de scârbă. Nu-i mai aşezară
să mănânce cu ei la masă, ci-l puseră într-un colţ, lângă vatră. Şi
din ziua aceea îi dădeau mâncarea într-o strachină de lut, şi nici măcar atât
cât să se sature. Bătrânul căta cu jind la masa încărcată cu bucate, şi ochii
lui lăcrimau de amărăciune. Într-o zi, strachina de lut îi scăpă din
mâinile cuprinse de tremur; căzu pe jos şi se făcu cioburi. Când văzu asta,
nora apucă să-l certe de zor, dar bătrânul se închisese în amărăciunea lui şi
nu scotea o vorbă. Din când în când, numai, scăpa câte-un oftat
adânc. "Asta e prea de tot!" îşi spuseră în sinea lor
bărbatul şi nevasta. Şi-i cumpărară din târg o strachină de lemn, pe câteva
părăluţe. Bietul bătrân trebui să mănânce de aici înainte doar din strachina de
lemn. Şi iată că odată, înspre seară, cum şedeau cu toţii în odaie,
nepoţelul, să tot fi avut gâgâlicea de copil vreo patru anişori, începu a-şi
face de joacă cu nişte scândurele.
-
Ce faci tu acolo? îl întrebă taică-său.
-
Fac şi eu o covăţică, îi răspunse copilaşul, din care să
mănânce tata şi mama, când n-or mai fi în putere, ca bunicul!
Amândoi
cătară mult timp unul la altul şi de amar şi de rusine îi podidi plânsul. Îl
poftiră de îndată pe bătrân să se aşeze la masa lor şi, din ziua aceea, mâncară
iarăşi cu toţii împreună. Şi din când în când se mai întâmpla ca bătrânul să
verse din mancare, acum însă nu-l mai lua nimeni la rost…( „Bunicul şi
nepotul”- de Fraţii Grimm)
In loc de epilog
În loc să ne încărcăm mintea şi să ne risipim
energia în cele mai mincinoase şi primitive ştiri vă supun atenţiei o meditaţie
anticriză. Iată speţa:
Săptămâna
trecută am urmărit, pe rând, în două emisiuni distincte, prestaţiile a doi
jurnalişti din generaţii diferite în prezenţa unui moderator şi a distinsului
preşedinte dr. Dogaru Mircea. În prima emisiune, tema aflată în discuţie era
axată pe nedreptăţile produse de regimul portocaliu, piloţilor civili.
Preşedintele Dogaru în timp ce exprima un punct de vedere cu privire la riscul
deosebit la care este expus un pilot, a fost întrerupt de jurnalistul Tudor
Octavian în dorinţa domniei sale de "a
pune lucrurile la punct". „Specialist” în teoria probabilităţilor, distinsul
jurnalist a dorit să convingă telespectatorii că, „pe primul plan se situează accidentele auto, pe locul
2......?” norocul domniei sale a fost că moderatorul a trecut la alt subiect.
Departe de mine gândul că, jurnalistul are un sentiment de patimă la adresa piloţilor de pe vremea când a
fost exmatriculat din scoala de aviaţie (doar a trecut o jumătate de secol de
atunci). Totuşi, îi sunt dator cu un răspuns.
Atunci când se realizează profilul de risc al unei profesii nu se face
confuzie cu profilul de risc al unei activităţi umane generale. Pe Terra
a fost demult înmatriculată maşina cu nr. un miliard iar în România în
jur de şase milioane. In timp ce profesiograma unui şofer obişnuit cuprinde elemente
perturbatorii de ordin fizic , psihic şi mental, la un pilot sunt aproape
excluse asemenea hibe. Permisele de conducere în ţărişoara noastră sunt marfă,
brevetele de pilot sunt rezultatele unor sacrificii umane. Vehiculele care
circulă în România sunt verificate tehnic şi uneori formal odată la doi ani, un
avion este verificat prin control funcţional zilnic sau de mai multe ori pe
zi. Un pilot profesionist nu se poate compara cu un dement cu patru clase. Se
poate face şi un exerciţiu de distribuţie a probabilităţilor riscurilor de accidentare. Dacă sunteţi
curios domnule Tudor Octavian vă stau la dispoziţie. Să vedeţi în ce eroare
sunteţi atunci când debitaţi axiome deplasate pe sticlă. Iar cetăţenii neinformaţi,
vă cred. Din această cauză piloţii au devenit „paria” clanului portocaliu. Din
aceată cauză pensia „fostului chiabur Iovan” a devenit o glumă proastă de 1900
lei, a guvernului portocaliu, boc. Şi totuşi, cetăţenii menţin obiceiul, ca la
coborârea din ceruri, simţind trenul de aterizare pe pistă, să aplaude cu
sufletul, efortul celui care le-a purtat destinele. Dementul de la volan ce
produce accidente nu are nimic în comun cu profesia de pilot. Sunt lumi
paralele.
Cea
de-a doua emisiune vizează un deontolog jurnalist al echităţii sociale pe numele
său Marius Niţu. În emisiunea cu
pricina „se povestea” despre
„raţionalitatea egalizării vârstei de pensionare” barbaţi şi femei. Iată ce
spunea distinsul jurnalist ”ne raportăm
la sistemul de pensii occidental. Poţi
să stai la pensie o treime din viaţa de
adult.... Occidentul se raportează la un criteriu simplu, britanicii chiar l-au
spus :o treime din viaţa de adult , atât!”
Să fie invidios domnul respectiv pe partenerele noastre de viaţă pe
care dumnezeu le-a înobilat cu misiunea de generare, multiplicare şi protejare
a vieţii? Să confunde oare atât de grav
traseele , viaţa, obligaţiile şi destinul vieţii intre femeie şi bărbat? Să fie
de vină speranţa de viaţă a femeii mai avantajoasă decât a bărbatului? Sau
poate le pedepsim că avem cea mai slabă natalitate din UE? Este adevărat că în filmul american menţionat,
personajul exclama nedumerit „nu ies
cifrele!” Aşa este domnule Niţu, egalizăm vârstele de pensionare între femei şi
bărbaţi, că nu ies cifrele (necesare pentru asigurarea pensiei oamenilor din
vârsta a treia). Vă sugerez un calcul simplu: adunaţi la buget vreo treizeci de
miliarde de euro din evaziunea anuală, vreo 15 miliarde (cel puţin) furăciunile
din cei 24 de ani şi alcătuiţi o anvelopă financiară de rezervă (specialitatea
boc, Ialomiţianu) cu care să acoperiţi deficitul de cifre care nu ies. Pe
durata consumării acestei rezerve (aproximativ 6 ani) militaţi pentru
exploatarea, în interes naţional, a resurselor interne, crearea de locuri de
muncă, stoparea jafului naţional, eradicarea corupţiei, promovarea valorilor,
dezvoltarea empatiei sociale a generaţiei dumneavoastră faţă de pensionari şi o să constataţi cu surprindere că în 6 ani
PIB -ul României se dublează. Acesta poate genera un buget suficient de generos
încât problema pensionarilor să nu mai fie un calvar pentru generaţia
dumneavoastră. Altfel, vă aşteaptă un final de poveste asemănător cu exemplul
din „începutul epilogului”. Lăsaţi
problematica pensiilor în responsabilitatea CELOR CE MUNCESC!
Prof.univ.dr. gl.mr.r. Petrişor Mandu
sâmbătă, 21 iunie 2014
APEL LA UNITATE
IN ATENTIA TUTUROR MEMBRILOR
S.C.M.D.
Intrucat unii membri de sindicat au ramas cu semne de
intrebare referitoare la dezbaterile din ultimul CD, reprosand
vicepresedintilor responabili de zone ca nu le-au transmis punctele de vedere,
facem urmatoarele precizari:
·
toti vicepresedintii
au transmis fidel propunerile venite de la filiale, care au fost discutate, cu
atat mai mult cu cat acestea nu converg, fapt firesc dat fiind specificul
problemelor in fiecare zona si nivelul de informare;
·
in pagina 2 a
rezolutiei CNR 2013, puteti constata ca au fost aprobate prin vot “Raportul
privind bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2013 si executia bugetara
pana la 22.11.2013” dar si “Proiectul de buget pe 2014”. A fost deci o scapare
a membrilor CD ca au propus elaborarea a ceva déjà aprobat de CNR. Vom discuta
cu siguranta modul in care datele reale privind plata cotizatiilor confirma sau
nu proiectul de buget;
·
in mod expres la
solicitarea filialelor din Zona 6 - domnul col. (r) Cotoi Anton a facut un apel
la pastrarea unitatii sindicatului si renuntarea la orgoliile care ar periclita
existenta SCMD. Aceasta este obligatie statutara pe care si-au asumat-o toti
aderentii la SCMD, trebuie inteleasa ca obligatie si nu supusa la vot. In acest
context s-a admis punctul de vedere al vicepresedintelui pe Zona 7 – domnul col.(r)
Tudosie Stefan, ca statutar, membrii SCMD pot sa se abtina de la a da curs unor
solicitari ale CD sau CNR daca nu le inteleg sau personal nu sunt de acord, dar
nu pot actiona impotriva, expunandu-se sanctiunii excluderii din sindicat. Tot
in acest context si-au anuntat intentia retragerii din functii, vicepresedintii
zonelor 1 si 2. Contrapropunerea presedintelui SCMD a fost ca domniile lor sa
ramana in functie pana la capat, la CNR, data fiind complexitatea problemelor
carora SCMD trebuie sa le faca fata pana la alegerile prezidentiale, tinand
cont de obiectivele propuse. Am mai constatat ca de ani de zile preocuparea
unora, pe care ii consider infiltrati ai puterii, este nu de a lupta pentru
obiectivele SCMD ci pentru schimbarea pe orice cale a conducerii acestuia considerate
de Putere periculoasa. Situatia este cu atat mai grava acum cand Cotrocenii
vizeaza printr-un proiect organizarea rezervei pe “unitati militare” in scopul
transformarii ei intr-o “mare muta” fluturand pe la nasul unora ridicule
promisiuni de functii, grade si bani;
·
cele de mai sus
au constituit o parte a motivatiei presedintelui si a unora dintre
vicepresedinti de a raspunde propunerii facute de domnul col. (r) Cotoi Anton,
ca CNR 2014 sa se tina inaintea alegerilor prezidentiale. Este contraperformant
sa schimbi regulile in timpul derularii jocului si sa faci un CNR de bilant de
5 ani inainte sa ai rezultatel finale. Sansa sa atingem restul obiectivelor
este sa actionam in deplina unitate prin presiuni asupra factorului politic
pentru a-l obliga sa accepte indeplinirea revendicarilor noastre inainte de
alegeri;
·
potrivit
procedurii CD, chestiunile ramase in suspensie sau care nu au apucat sa fie
dezbatute se reiau ca puncte pe ordinea de zi in sedinta urmatoare;
·
pentru modul in
care am actionat la europarlamentare nu s-au facut critici si nu s-au adus
invinuiri nimanui, s-a constatat doar ca strategia adoptata la CNR a vazut mai
mult decat limpede bulversarea clasei politice in 2014, atentionarea ca SCMD
trebuie sa actioneze unitar fara a intra in jocul politic, raportandu-se doar
la el prin prisma propriilor obiective, ramanand in continuare valabila. In
acest sens s-a facut apel la domnii vicepresedinti sa prezinte invatamintele
extrase pe zone din acea experienta pentru a invata din greseli si a putea
actiona mai eficient la prezidentiale.
Intrutotul de acord cu apelurile la
unitate si renuntare la orgolii venite din teritoriu, imi exprim dorinta ca
acestea sa fie insusite de fiecare membru de sindicat. Reamintesc tuturor
membrilor ca, la fiecare CNR, s-a dat girul prin vot activitatilor in toate
domeniile, in fiecare an, deci toate zvonurile si acuzele de culise sunt nu
numai neadevarate ci si contraproductive. Deasemenea s-a facut bilantul
activitatii de peste an si, in functie de ceea ce s-a obtinut, s-au stabilit
obiectivele prioritare pe anul urmator.
Multumind tuturor membrilor CD, tuturor
presedintilor si B.O. de filiale, tuturor membrilor SCMD care se implica in
activitatea acestuia, va reafirm ca hotararea celor care au infiintat SCMD ca
organism de actiune pentru apararea drepturilor categoriei socio-profesionale a
militarilor si politistilor, dar si (pentru ca suntem militari pana la moarte),
drepturile la existenta statala, unitara, libera si democratica ale natiunii
romane, a ramas intact. Ca initiator al acestui proiect (intrucat au fost zvonuri
exprimate in scris, mediatic, cum ca as fi fost “infiltrat” pentru distrugere
in ceva initiat si construit de mine cu ajutorul dvs.) sunt ferm hotarat sa-l
apar pana la capat, cu orice risc si impotriva oricui, indiferent ca se numeste
Basescu, Putin, Obama sau Papa de la Roma.
In situatia in care dvs. ca membri de
sindicat aveti observatii, propuneri sau nevoie de un supliment de informatii pe
linia intaririi unitatii de actiune a sindicatului va rog sa va adresati direct,
catre B. O. Central si presedinte pentru a le putea dezbate ulterior in CD, pe adresa de
email: sindicatulmilitarilor@gmail.com
Honor
et Patria! Vae victis!
PRESEDINTELE
SCMD,
Col.
(r) Mircea DOGARU
marți, 10 iunie 2014
Incheierea de sedinta din 05.06.14 in procesul cu ANCMRR si ACMDR
|
|
|
duminică, 1 iunie 2014
Conferinta aniversara privind drepturile omului
In organizarea Asociatiei
Procurorilor din Romania, Fundatiei Romane de Democratie prin Drept si a Camerei Deputatilor (prin Comisia juridica,
de disciplina si imunitati si Comisia pentru munca si protectie sociala) in ziua de 29.05.2014, la Palatul
Parlamentului, a avut loc Conferinta aniversara cu ocazia implinirii a 20 ani
de la ratificarea de catre Romania a Conventiei
Europene a Drepturilor Omului.
Conferinta si-a propus sa puna in evidenta rolul
Conventiei Europene a Drepturilor Omului in buna functionare a justitiei si
consolidarea statului de drept, contributia clasei politice romanesti la
constituirea unei Romanii stabile si democratice intr-o Europa unita.
Activitatea s-a bucurat de o participare efectiv selecta, formata din politicieni
(domnii Ion Iliescu, Ioan Chelaru, Florin Iordache, Bogdan Ciuca, Adrian
Severin), respectiv din recunoscuti si apreciati specialisti ai dreptului
apartinand mediului universitar (precum domnii profesori Corneliu Barsan, Ioan
Muraru, Mihail Niemesch) sau unor
institutii de profil (spre pilda dna Gabriela Baltag - presedintele Asociatiei
Magistratilor din Romania sau dl Gheorghe Muscalu –vicepresedintele Consiliului
Superior al Magistraturii). La invitatia organizatorilor, SCMD a fost
reprezentat de catre dl. presedinte Mircea Dogaru, seful Departamentului
juridic - dna Caloian Monica si subsemnatul.
Asa cum
era si de asteptat, conferinta si-a respectat statutul de activitate
stiintifica serioasa, ridicandu-se -
prin continutul prezentarilor facute - la un foarte bun nivel teoretic. Nu imi
propun aici sa evoc constinutul stiintific al conferintei, ci mai degraba sa-mi
exprim gandurile si sentimentele ce m-au cuprins pe durata conferintei, in timp
ce ascultam expunerile interesante ale unor participanti, in continutul carora
se facea referire la diferite articole ale Conventiei. Cu acest prilej, mi-am reamintit
ca noi militarii, spre deosebire de ceilalti membrii ai societatii, am renuntat
de buna voie si nesiliti de nimeni, in momentul in care am optat pentru cariera
militara, la exercitarea unor drepturi fundamentale (libertatea de intrunire si
asociere, drepturile referitoare la alegerea in organele puterii de stat-centrala
sau locala, libera circulatie, munca
fortata etc.) asumandu-mi o serie lunga de privatiuni, dar sperand ca institutia in care am intrat isi va
onora pe deplin contractul pe care l-am incheiat.
Unul dintre
primii vorbitori la conferinta a invocat art. 6 al Conventiei (Dreptul
la un proces echitabil). N-am
putut sa nu ma gandesc la cat de “echitabile” sunt procesele noastre cand
casele de pensii sectoriale au emis in continuu, la foc cu foc, in anii
2012-2013, decizii de recalculare si apoi de revizuire (cu incalcarea disp.
art. 1 din OUG nr. 1/2010, care prevede imperativ ca “pensile … se revizuiesc, din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31
dec 2011”), obligandu-ne sa ne judecam pe documente deja revocate de alte
noi, cand veridicitatea documentelor produse ce centrele militare nu poate fi
confirmata, cand instantele de judecata nu obliga ministrele de resort sa aduca
in instanta documentele reale privind veniturile realizate etc., etc.
A urmat evocarea art. nr. 14 (Interzicerea
discriminarii). Un adevarat fior m-a strapuns, amintindu-mi cat de discriminati
suntem noi militarii fata de toti
ceilalti cetateni ai tarii carora li s-a recunoscut principiul drepturilor
castigate, principiu consacrat in legislatia interna de-a
lungul timpului, desi nu este statuat “expresis
verbis” in vreun act normativ (spre exemplu, in domeniul pensiilor, Legea
nr. 19/2000, art. 180, alin (7), reglementa cuantumul cel mai favorabil al
pensiei, conform acestui principiu, care a fost preluat si de Legea nr.
263/2010, art. 169, pct. 5). Asadar, acest principiu a fost recunoscut tuturor
pensionarilor - mai putin militarilor! Cum ramane cu interzicerea
discriminarii?
A urmat protectia proprietatii (art. nr. 1/Protocolul
aditional nr. 1 la Conventie). Automat mi-am amintit de dreptul de proprietate
asupra gradului militar dobandit legal (nu dupa “moda Turcescu”), cu multa
truda, dupa zeci de ani de cariera militara. Gradul militar
are expresie financiara in solda de grad conform prevederilor art. 7 din Anexa
VII a Legii nr. 284/2010, legea cadru privind salarizarea personalului bugetar:
“ (1) Pentru
gradul militar pe care îl deţine, ca drept al titularului şi recunoaştere în
plan social, personalul militar, respectiv poliţistul şi funcţionarul public cu
statut special din sistemul administraţiei penitenciare, beneficiază de soldă
de grad, respectiv de salariul gradului profesional deţinut.”
Legea nu distinge intre militarii activi si militarii in rezerva, iar un
principiu de drept statueaza ca acolo unde legea nu distinge, nimeni nu poate
face acest lucru. Cert este insa ca noi nu mai beneficiem de acest drept!
Cum era si firesc s-au facut si
conexiunile de rigoare intre Conventie si legislatia interna, incepand cu legea
fundamentala - Constitutia Romaniei - si sfarsind cu alte acte normative. In
acest context s-au amintit o serie de alte probleme acute pentru noi, cum ar
fi: punerea in aplicare a hotararilor
judecatoresti definitive si irevocabile (tuturor colegilor nostri care au
decizii favorabile pe recalcularea pensiilor li s-a refuzat de catre casele de
pensii sectoriale punerea in aplicare a acestor hotarari judecatoresti!) sau respectarea demnitatii si onoarei persoanei
fizice (cat respect ni se mai acorda noua cand drepturile de pensie au fost
ciuntite abuziv prin aplicarea gresita a unor principii de drept (precum
neretroactivitatea, sau principiul sperantei legitime) sau de calcul al pensiei
(contributivitatea, lipsa documentelor relevante etc.?).
Mesajul SCMD la Conferinta a fost
prezentat succint de dl presedinte M. Dogaru, care a facut initial o incursiune
privind drepturile omului in istoria romanilor, urmata de o informare privind
situatia militarilor in rezerva si retragere, din perspectiva drepturilor
omului.
Pe timpul Conferintei, dl deputat
B. Ciuca a reiterat un mai vechi principiu, subliniind faptul ca „Drepturile omului reprezinta un dat, nu un
hatar acordat de stat” Eu ma tot intreb, oare in cate initiative
legislative a aplicat dl deputat acest lucru? Am mai auzit si alte truisme, de
genul „Nu exista democratie in afara
respectarii drepturilor omului” sau „Justitia
este garantul respectarii acestor drepturi”. Marturisesc sincer ca nu am
mai fost capabil sa fac alte comparatii, deoarece am inteles dureros inca o
data ca UNA-I IN TEORIE SI ALTA-I IN PRACTICA!
Col (r) V. Mihai,
Departamentul Juridic
Abonați-vă la:
Postări (Atom)